Eseu

Mi-a fost pusă întrebarea dacă aş putea călători în timp şi în spaţiu, ce personalitate aş dori să întâlnesc. În primul rând, dacă aş avea acestă capacitate, nu mi-aş irosi-o întâlnindu-l pe Arhimede, de exemplu şi spunându-i să facă matematica mai uşoară, sau să se lase păgubaş la spirala lui, care, oricum, n-am înteles-o foarte bine, de la doamna profesoară; n-aş vrea s-o văd pe Marilyn Monroe, doar ca să-i cer sfaturi, pentru o viaţă cât mai chic; la ce m-ar ajuta să vorbesc cu Clare Pendleton, din romanul ‘Profesoara de pian’ de Janice Y.K. Lee şi sa-mi dea lecţii? pot învăţa pianul şi singură.

Eu, sincer, m-aş întoarce în timp acum treizeci şi doi de ani şi aş deveni foarte bună prietenă cu tatăl meu. Aş încerca să-l fac să nu se mai consume atât de mult, la examene sau la problemele vieţii, astfel încât la treisprezece ani, el nu va fi făcut diabet. Dacă, totuşi, boala va răbufni în corpul lui, aş sta cu el zi şi noapte, păzindu-l, să nu mănânce dulciuri şi să ţină regim.

Şi când va avea optsprezece ani, voi încerca să-l ajut să treacă peste divorţul părinţilor; sau mai bine, îi voi băga minţile în cap bunicului meu, care avea impresia că poate găsi o soţie mai buna decât Bembe.

Aş vrea să mă întorc în timp, să discut cu bunica mea şi s-o conving să se îmbrace mai gros, iarna, sau să se mute din Metalurgiei, cartierul unde locuia, din blocul fără căldură şi cu igrasie . I-aş întinde o umbrelă, atunci când va ploua; şi-i voi cumpăra nişte Uggs (i le voi aduce din viitor) pentru a arunca cizmele cu toc cui pe care le purta. Astfel, Bembe, nu s-ar mai fi îmbolnăvit aşa devreme.

Aş vrea să mă întorc în timp pentru a o vedea pe mama, când era de vârsta mea, aş sta la ora de română, când profesorul îl cheamă pe Mălăul (cel mai înalt din clasă), iar zăpăcita de mama îi pune piedică.

Dacă aş putea, aş călători în timp şi în spaţiu, pentru a schimba viitorul, pentru ca mama să rămână asistentă la neurologie, în Pantelimon, Bembe să nu se îmbolnăvească şi mai presus de toate, tata să nu facă diabet şi să mai fi trăit, măcar până în zilele noastre.

Les Paroles

Astăzi, după cum spune titlul, vom vorbi, copilaşi despre cuvinte. Toţi le rostim, toţi le scriem (mă rog, nu chiar toţi… majoritatea) şi nu toţi le înţelegem. Stăteam şi mă gândeam (and don’t ‘yeah, that’s new’ me) că fiecare cuvânt pe care îl rosteşte o persoană sau pe care îl scrie reprezintă o mică bucăţică din fiecare. Când vorbeşti, da, îţi pui personalitatea în evidenţă şi, imaginaţi-vă că atunci când scriaţi prostiile fără rost de la tehnologie (gen : ‘cum să faci pantofi’ and crap) ar fi trebuit să fie din suflet. Se presupune că le ştii! De aceea jurnalul mi se pare o idee sublimă – a daily little piece of you.

Peste ani, va fi plăcut să-ţi citeşti vechile gânduri care te-au străbătut.

Luaţi de exemplu, caietul de chimie! Mică paranteză: nu ştiu de ce, dar atunci când scriu ceva la chimie în laborator, nu se mai aude nimic altceva decât sunetul pixului pe hârtie şi atunci am impresia că scrisul este una din cele mai josnice şi înapoiate moduri de a transmite o informaţie. Your hand-writing + unknown information that you will most likely forget in a few days = cool thing, dude! I’m so fucking smart! I wrote that … as in… I knew that and I thought that I should keep YOU updated with the new gossip in chemistry ^doesn’t it sound great?^! GET IT? ex: atomul mai are în afară de particulele pe care le ştim toţi (protoni, neutroni şi electroni) şi pozitroni şi leptoni!!!! W.O.W.

Words are awesome, right?

Bold if it aplies

I am considered a minor.

I am over 18.

I am under 13.

I am in between the ages of 13 and 18.

I wish I was older.

I wish I was younger.

I like my age.

I know how to drive, even though I’m too young to have my license.

Just don’t have my license (unfortunately)

I drink/smoke and I’m underage.

My Appearance:

I have brown hair.

I have blond hair.

I have black hair.

I have red hair.

I have an unnatural hair colour.

I’ve dyed my hair before.

I’ve gotten highlights/lowlights before.

I have curly hair.

I have straight hair.

I have wavy hair.

I have frizzy hair.

I straighten my hair every day.

I have brown eyes.

I have blue eyes.

I have gray eyes.

I have hazel eyes.

I have green eyes.

My eyes change colours.

I use color contacts.

I have glasses.

I use regular contacts.

I got laser eye surgery.

I’m under 5 feet.

I’m over 5’4

I am over 6 feet tall.

I love my height

I hate my height.

I am happy with the size I am.

I wish I was skinnier.

I wish I could gain some weight.

I am trying to lose weight.

I have gone on fad diets before.

I have taken diet pills and laxatives.

Style/Makeup:

I shop at stores like Abercrombie, Holllister, and American Eagle.

I’d shop at hot topic

I shop at stores like PacSun and Zumies.

I shop at stores like Bloomingdales and Saks.

I shop at stores like Forever 21 and Urban Outfitters.

I shop at walmart, target, and k-mart.

I love shopping.

I hate shopping, and still wear stuff from 5 years ago.

I own a designer purse.

I love those oversized tote bags.

I despise skinny jeans

I wear high-waisted jeans

Mary-Kate Olsen is definitely my style icon.

Shoes are my life.

I live in my converse

I love Uggs

I absolutely cannot stand flip flops.

I get my nails done every week.

I wear perfume.

I hate pedicures.

I wear false eyelashes.

I wear a lot of makeup.

I don’t wear any makeup.

I love Burt’s Bees.

I wear a ton of eyeliner.

I wear lipstick.

I wear lipliner.

I feel uncomfortable wearing mini skirts.

I wear a lot of low cut shirts that show a lot of cleavage.

High heels are sexy.

I cannot walk in high heels

I love wedges.

I live in my jeans.

My dog is my favorite accessory

I prefer granny panties.

I buy all my bras from Victoria’s Secret.

I love victoria’s secret’s pink line.

School:

I am in elementary school.

I am in middle school.

I am in high school.

I am in college.

I am a high school dropout.

I am homeschooled.

I go to a private school.

I go to a Catholic school.

I go to a public school.

I am not in general classes.

I am in A.P. classes.

I want to get into an Ivy League college.

My favorite class is English.

I hate science.

I hate English.

I love math.

I am currently failing one or more of my classes.

My teachers are horrible, I have no idea why they were hired.

I love my teachers.

I want to graduate now!

I wish I could stay in high school forever.

I am in band or orchestra.

I am in choir.

I’m in a lot of clubs.

I play a ton of school sports.

I’m on a Varsity or JV team.

I’m in the school plays.

I can hardly wait to go to college.

My Friends:

I have a best friend.

I have more than one best friend.

I have a lot of acquaintances.

I don’t have any friends.

My friends are crazy, but I love them.

My friends and I do a ton of stuff together.

I have a lot of guy friends.

I have had the same best friend for years.

My best friends change like I change my underwear.

My friends and I get into a lot of fights.

The Opposite Sex:

I have a boyfriend/girlfriend.

I’m single.

I hook up sometimes.

I’ve never had a boyfriend/girlfriend.

I’m straight.

I’m gay.

I’m bi.

I’m boy-crazy.

I’ve dated my friend’s ex.

I’ve never been kissed.

I’ve had an abortion before.

I was pregnant in high school.

I’m abstaining.

I lost my virginity under the age of 13.

I love tall guys.

I would date someone shorter than me. <- NEVER

I focus more on looking for a guy/girl with a good personality than a really hot guy/girl.

Personality + looks together, and you have hit the jackpot.

I love guys with blue eyes.

I love guys with brown eyes.

Facial hair is sexy on some boys.

Guys with piercings and tattoos are hot.

I love preppy guys.

I just love boys, tbh.

Family:

My parents are married.

My parents are divorced.

My parents are living together, but aren’t married.

I love my parents.

I hate my parents.

I love my parents, but they annoy me a lot.

My parents are so embarrassing! (whose aren’t?)

My parents are really strict.

My parents let me do whatever I want.

I tell everything to my parents.

I don’t tell anything to my parents.

I have a brother.

I have a sister.

I am the oldest in the family.

I’m in the middle.

I’m the youngest in the family.

I have a brother or sister in college.

I babysit my brother or sister all the time.

I love my grandparents.

One or more of my great grandparents are alive.

I’ve been to a family reunion before.

Other Stuff:

I’m a grammar freak.

I love erasers.

Chocolate is sex.

I’m a Democrat.

I’m a Republican.

I don’t know what I am.

I love Bush.

I check my email every day.

I use MSN.

I love facebook.

I prefer Myspace.

I hate people that TYPE LiiKE THiiS 0r Th!$ oR tHiSsSsS

I love Chinese food. (EW!)

Ţărănisme

Sunt, din punctul meu de vedere, de două feluri: felul 1 şi felul 2 adică:
1. particulare
2. în masă (precum chiulitul în masă aşa este şi ele ţărănismele, care este)

Cele particulare le au, de obicei, multe persoane, fie că se limitează doar din punct de vedere gramatical fie moral. Acum voi da câteva exemple particulare (here’s the fun part). De câte ori nu v-aţi auzit tatăl spunându-vă ‘Tu eşti fata lu’ tata’ sau ‘Lasa-mă, Mitică/Vasilică/Petrică/Anuţo etc. că sunt şi eu obosit. Am avut o noapte grea la servici‘ Aici, cred că se greşeşte fiindcă atunci când cineva îţi urează ‘serviciu usor’ ‘se presupune’ că sunt prea mulţi ‘u’ şi se taie din sintagmă bla bla Mai multe aflaţi pe http://www.duteboulelaromana.ro Aceste două sunt cele mai enervante de auzit, împreună cu ‘aia… cum se numeşte aia… aia. ; vroiam’ etc. În această categorie intră şi vorbitul în engleză sau împrumutatul cuvintelor greşit. Când aud unii pe stradă cu accent à la Iliescu sau în ora de engleză,  schiţez o grimasă forţată şi parcă discursul nu se mai termină. Mi-a povestit odată o colegă despre o profesoară de enleză care se îndoia de faptul că termenul pineapple se pronunţă într-un singur fel… într-adevăr accentul diferă în anumite regiuni, dar să spui că ‘probabil se pronunţă şi pinepăl‘ e o gafă.

Ţărănismele morale sunt şi ele teribil de iritante. Vorbitul cu gura plină de mâncare sau mestecatul cu gura deschisă este foarte greţos. Ne-au învăţat mamele că nu e frumos, dar de multe ori nu ascultăm cu adevărat fiindcă suntem siguri că o aşa gafă nu ni se poate întâmpla. Când eşti invitat în vizită, la o masă festivă, nu te apuci să mănânci înainte de aşezarea gazdei la masă. De asemenea, dacă toţi au terminat, din momentul în care se ridică gazda de la masă, nu mai pui nimic în gură, domnule… ştiu că ţi-a mai rămas un strop de vin, dar e de prost gust să-l bei în grabă din picioare. Mai multe puteţi afla din Codul Bunelor Maniere.

Ţărănismele în masă sunt, în general cele pe care le fac persoanele de pe micile ecrane. Butonam astăzi şi am ajuns pe Primatv, la cireaşa de pe tort, unde arăta o tanti neagră care se vrea a fi bombă sexi, fiind gazdă. La o astfel de cină, nu te apuci să te baţi cu frişcă. Cu frişcă ne băteam la 6-7 ani cu progenituri de vârsta noastră. Dacă ţii neapărat poţi s-o faci cu soţul, în intimitatea căminului not on national televison, god damn it. Preocuparea românului, cum spunea şi Badea, nu este soarta copiilor copiilor săi, ci viaţa privată a vedetelor. De ce te interesează dacă Bianca Drăguşanu şi-a implantat silicon în sâni sau buze? N-ar fi mai interesant să afli cum acţionează botoxul şi urmări… De fapt, să trecem peste, că intrăm în alte alea.

Aţi auzit probabil de fermier caut nevastă sau emisiunea cu mamele sau … fata lu’ tata. Ţărănism mai grav nu se poate. Nu înţeleg ce-i aşa interesant. E greţos şi nu ai nimic de învăţat. Mondenii însă e drăguţă. Îmi aduce aminte de Caragiale şi de Sun Plaza pentru că primul pedepsea şi el, prin opere literare, prostia, ridicolul şi parvenitismul societăţii româneşti din acele vremuri şi la fel ca şi mall-ul este o emisiune mult mai interesantă într-o mare uriaşă de ţiganisme şi mizerie.

Pentru cei mai puţin binecuvântaţi cu putere selectivă sunt programele astea de popor care sunt atât de vizionate căci pauza pubilicitară este de 12 min., în timp ce pe Discovery World, de exemplu, nu există. Mie, una, îmi convine.

Leapsa

Deci, copii, ce cred eu că mi-a format personalitatea. Păi, raza i treşe prin focar, cu ieful negativ, măi vă dau test luni, şi se vedie că nu lucraţi. Să viedeţi voi cum umplu catalogul cu doi şi triei. Deci, dacă încetaţi… ne supărăm rău… cine vrea să treacă la tablă.. hai tu.

În primul rând neuronul oglindă. În al doilea rând genele. Dacă ar fi fost după mine aş fi terminat articolul daar:
Teodora Simion: hai, ia leaps
Teodora Simion: leapsa*
Teodora Simion: si sa scrii multe

Eu tac atunci când cineva mă mustră şi ţipă la mine (de obicei aia e mama), însuşire căpătată prin gene de la tata. De la mama am învăţat că vreau să fiu medic şi să fiu mereu stresată şi neliniştită. Am iubit accesoriile, hainele şi gesturile cochete de când începusem să fac parada modei cu margelele, cerceii şi halatul uriaş al lui Bembe.

De la prieteni am luat numai trăsături temporare cum ar fi răutatea, mândria, egoismul, răspunsurile obraznice şi faptele pe care în trecut le ‘experimentam’, dar de care acum îmi este silă.

Am văzut azi un documentar cu Stephen Hawking şi în timp ce ma uitam îmi ziceam în gând ‘ Oh, god. Wait, God may not even exist. …I love his voiceeee! I feel so overwhelmed … I’m such a tiny creature in this expanding universe….. If the universe it’s expanding, that means in the beginning it was tiny dot… My head hurts. I should just stick to the medicine.’

Şi cum spuneam … daţi şut daun. Să nu daţi log of.. mulţi greşesc şi dau log of.

Călătorie în mintea mea!Leapşa. Feel free to do it yourself.

O câmpie plină cu puf moale de culoare albastră se întinde în faţa ta. Nu este indicat să păşeşti, dar tu o faci fiindcă eşti curioasă, o, tu căutătoareo. Din secunda în care ai păşit puful a devenit mai dens şi-a schimbat culoarea în roşu, apoi în negru, verde, galben etc. etc. Se urcă pe tine, te năpădeşte, este copleşitor – simţi un miros puternic de ceva tare – vin alb. Se strecoară sub haine şi în scurt timp tot corpul tău este multicolor, ochii îţi sunt înceţoşaţi şi vederea se schimbă cu fiecare secundă.

O dată ce ai trecut de acea câmpie ai ajuns la un râu cu mică adâncime; apa este limpede şi nu sunt peşti. În faţa ta este o casă dărapănată dar luminile sunt aprinse. Intri în apă – e călduţă, când deodată te scufunzi rapid. Poate a fost un animal, o plantă subacvatică. Nu poţi respira, plămânii îţi ard, picioarele nu ating nimic deşi tu le mişti frenetic, ochii te ustură de parcă cineva ar ţine o lumânare aprinsă în faţa ta, iar rădăcinile capului te dor şi ele fiindcă ceva te trage puternic de păr. Încet, încet, devii inconştientă,  fiecare muşchi e întins la maxim, oasele te dor şi simţi că cineva îţi jupuie pielea.

Spre fericirea ta, chinul s-a terminat. Iată-te la suprafaţa, în faţa casei, cu o rochie de dantela – defapt pielea ta este de dantelă. O atingi şi este mătăsoasa, părul este mai lung şi ai bucle. Te dor ochii. Nu trebuie să-i atingi fiindcă ţi se va strica machiajul. Hai, intră în casă, până nu ţi se împăienzeneşte vederea de tot.

Baţi la uşa şi cineva îţi deschide. Înăuntru, multă lume – toţi vorbesc, râd, alţii plâng, iar alţii sunt morţi. Multe uşi în jur şi niciuna nu are un aspect particular. Intri în prima. Te afli în biblioteca centrală şi acolo sunt toate informaţiile pe care le ştiu. Unele se intensifică, în timp ce altele pălesc. Cuvinte plutesc prin aer, la fel ca şi imaginile. În spate este altă usă deschisă; ai ajuns prea departe acum nu te mai poţi opri deşi vederea este din ce in ce mai proastă.

Aici eşti într-o cameră întunecoasă, nu poţi vedea nimic, dar auzi respiraţia a două persoane – eu la şase ani şi mama.

– Andrada, s-ar putea ca tati să nu se mai întoarcă acasă.
– Bine.

Nu poţi vedea nimic şi de aceea bâjbâi prin întuneric până atingi o perdea groasă, o dai la o parte. O lumină puternică îţi arde retina. Eşti pe o scenă, într-un teatru, dar nu este niciun spectator. Îţi vine să plângi şi de aceea ieşi pe uşa din fund şi de acolo intri într-o mulţime imensă. Cineva îţi dă ceva de băut, iar tu fiind însetată accepţi paharul.

Păcat că acum ai orbit de tot, copil nătâng.

 

Freshman says…

Well, well, well, look at that. First year of high school, started kinda nice… I think. Way to go unstable-little-person-with-way-too-many-dreams-that-are-obviously-out-of-your-reach.

Nu-mi place să fiu în primul an. Nimeni nu se uită urât la mine, nimeni nu ma ia peste picior, dar sunt totuşi în primul an. First year sucks ass. I can’t wait to be in the second year; actually, I can’t wait to get out of here and start having a real life on my own. Abia aştept să îmi iau diploma şi să stau liniştită în căsuţa mea frumoasă din suburbia Parisului.

But first things go first. Prima zi: dezorientată, uncomfortable. Second day: [oh boy, oh boy this is going to be fun] I actually started to talk to people! Way to go, P. Iar apoi mi s-a întâmplat ceva weird şi awkward. Vine o fată la mine şi-mi zice : ‘Buna, eşti în clasa de ştiinţe , nu? Eu sunt Roxana.’ ~ ‘Andrada… ‘. Peste o ora sau două : ‘Buna, eşti în clasa de ştiinţe , nu? Eu sunt Roxana.’ and I was like 😐  déjà vu much? ‘….. Andrada …. ‘ Peste vreo două ore am mers în parc cu clasa şi pe drum : ‘Ah, iar am uitat cum te cheamă.’ mkay, NEXT. Third day: am auzit multe : ‘Heeei, ce faci …. Mirela…. Andreea… Roxana…. Andra ….. ANDRADA?!! ‘ În fine. Gotta love high school!

Abia aştept ziua de mâine în care voi merge la teatru! Una din activităţile mele favorite. Piesa este, bineînţeles ‘O noapte furtunoasă’.

I know the article is short and crappy but more will come and I promise I will rock your socks off! At least it’s something…Mkay, ttyl huns. Bye. xoxo and shit.

Oh and btw P.S. : P, you were right. Some of the people in my grade really are sad.

Previous Older Entries